aberatii…

Ei privesc…privesc pierduti…ochii li se misca repede pe sub pleoape dar nu vad nimic…se vor prabusi in ei insisi chiar in momentul in care vor presimti golul ascuns sub zimbetele impietrite…Sunt rani care respira speranta si ochi ce expira durere…persoane care-ti intra-n vene si amintiri care singereaza…Inca am in fibre acele nopti ciudate, si inca esti inchis sub pleoapele mele, singerind…