e duminica seara deci…MANELEEEEE

happy happy joy joy. a venit si mult-asteptatul final de saptamina, drept care fiecare Trotinel si nevasta Largareta sint liberi si voiosi nevoie mare, asa ca printre spurcaturi, vorbe de dulce gen da-te fa mai incolo ca nu ajung la bere sau rigiieli polisemantice, se condimenteaza starea de bine cu o manea imputita si vomata din suflet de vreun oligofren caruia ii curg lacrimi de constipatie pe obrajii de asemenea plini de voma. Inutil sa mai mentionez ca am niste vecini deosebiti. Pe linga dragalaseniile de genul a-mi da foc la cutia postala sau a o umple cu coji de seminte, sau de adevarate scipiri de Don Juan cind vreun nespalat care toata ziua matura cu fundul scarile din fata blocului mai vede cite o “femela” trecind si isi ridica sprinceana de-a dreptul seducator si cu totul mirobolant, scuipind un “ce faci papuse” pe jumate articulat (ca de, limba asta romania e al draq de grele), mai scalda si tot blocul in spasmele clismatice si analfabete ale minunatelor manele. Si mai simpatic e cind li se pune lor pata pe o singura “melodica”, probabil se mai nimereste una la 10 ani sa se strecoare pe linga vintul care le bate printre urechi, astfel ajungindu-le direct la “inimioara” (nota: “inimioara” manelistului este adesea corespondentul pe o harta anatomica cu anusul unui om cu macar citeva clase mai mult ca trenul si macar vreo 3 carti la activ, citite, nu aruncate la poker sau septica…pardon…raminem doar la septica, pokerul deja e complicat). Pina acum am ascultat de citeva ori la rind “numele tau de azi il voi uita”. Acum s-au gindit sa mai diversifice si sa ma delecteze cu o labareala behaita de un nene probabil sodomizat de atit de multe ori incit ultima data i-a si ramas acolo, acompaniat fastuos de o tanti care probabil e cea care il sodomiza pe el, cu nasul, ca altfel nu-mi explic de ce naiba lalaieste asa nazalizat. In fine. Azi e ziua lor de sarbatoare. Azi manelele curg girla, sintem toti frati de voma. Aud manele din cel putin 2 locuri diferite, unele rasunind mai tare ca altele, parca luptindu-se care reuseste sa-mi intinda mai multe circumvolutiuni. Dar sa ne concentram asupra vecinilor mei chiar din bloc, chiar de pe etaj. Trotinel si Largareta. Cred ca daca cercetez putin s-ar putea sa-i gasesc si prin atlasul zootehnic. Toata ziua o ard in tiganeala asta cintata (imi pare rau, dar chiar n-o pot numi muzica), urlete (ba unul la altul, ba cite unul pe rind la cite vreun copchil, ba copchii intre ei), alcoale cit cuprinde, ca poate daca-s mai multe grade la creier detecteaza si ei vreo activitate (sper ca au avut succes, desi ma indoiesc sincer) si mereu prezentul miros de ceapa. Ma intreb daca maninca ceapa prajita toata ziua sau pur si simplu si-au procurat un odorizant special facut la comanda pentru manelistii cei mai inflacarati, decernat la premiile “diareea de aur”. Cert este ca tot timpul miroase a ceapa prajita. Sa mentionez si ca toata vara, cit e cald, stau cu usa larg deschisa la apartament, sa-si aeriseasca bine hoiturile si sa-si dezguste vecinii. Probabil inca nu au dedus diferenta dintre cort si apartament. Sau poate pur si simplu nu stiu sa-si puna pietroiul inapoi la pestera. In fine. In zilele astea de “caldura torentiala”, dupa exprimarea prea-stimabilei Largareta, am deosebita placere de a asculta si mai clar toate acele lamentatii stupide si patetice. Booon…sa trecem si la zina lor de fata…sa o botezam, asa..de amorul artei, Asfaltina. Asfaltina noastra e o fata taaaare simpatica si finuta, care, in ciuda allurii rrome si scheletice a parintilor, a iesit ca prin minune blonda cu ochi verzi, cam multa, ce-i drept, cu o minunata fatza grobiana. Asfaltina noastra e deja de ceva vreme la virsta pubertatii, adica tocmai infloreste intr-o veritabila pitzipoanca. Sau ma rog, ea incearca, dar cam sufera totusi, ca s-ar parea ca “baetzasii” cam ocolesc printesele grase. Nu-i nimic. Inca o cura sanatoasa de gutza sau salam si poate “te vomiti” pina la dimensiunea ideala. Cind am timp, pentru amuzament, o mai urmaresc pe Asfaltina. In cele din urma si-a gasit si ea un “jmeker” cu 3 rinduri de jeg pe sub lantul ruginit, cu maneaua pulsind avid prin vene, cu un “sa moara mama” pregatit mereu in glanda, care, bineinteles, o respecta la maxim si o alinta cu “ce pula mea vrei fa”. La auzul acestor cuvinte mieroase, ea se rusineaza si ride retard, avind impresia ca i se face un compliment. Inca nu am reusit sa prind numele lui, ea i se adreseaza de obicei cu “uai” sau nelipsitul “yuby” (bineinteles, merge si “uai yuby uai”, dar asta e pt cazurile in care dragostea chiar se revarsa diareic din ei prin toti porii). Si asa, anu asta, marea Zi a Indragostitilor a prins-o pe Asfaltina noastra si cu mai putine cosuri, si cu prieten, probabil si cu menstruatie intermitenta. Ce mai, e deja printesa. Drept care s-a gindit sa fie secsi (sau sa se deghizeze in centurista, inca nu mi-am dat seama exact), gatindu-se pentru yuby al ei. Cu un contur mortal la buze si multe chestii date pe la ochi, parca-parca fatza ii evolua de la desfacator de bere la drek. parca. nu garantez. Si-a asteptat nerabdatoare printul, respirind cu greu in hainele ei siecsi cu 7 numere mai mici. A venit si respectivul, sa-i zicem Hau (da, Hau, fara diactritice, fara nimic, Hau ca in “ce faci hau”), inarmat cu o punga de seminte si o colectie impresionanta de manele pe telefon, invitind-o la o cina (semintele) in casa scarii. Frustrata la maxim (ca deh, astepta si ea ca toate gistele sa fie scoasa de gajiu macar pe trotuar, nu numa-n fata scarii), printesa s-a suparat si i-a zis “Hau nu mai pui tu mina, io imi caut altu”. Si saraca de atunci sufera si se prelinge in fluviul de rahat al manelelor de jale, exasperindu-ma pe mine, poate poate vorbele de duh ale “artistilor” i-or mai alina putin grohaiala interioara. Totusi, pitzi, daca nu merge, pot sa te-ajut? Sint sadica, cu o minte bolnava, greu impresionata de durere si cu o dorinta mare de a-mi face schiuri din coastele tale si-ale neamului tau de manelisti. :D. May I?

t


About this entry