Poveste simpla

Si deodata amintirile-mi pecetluiesc buzele
si deodata simt masca de piatra a sfinxului
si surid cu buzele mele de piatra,
totul s-a intimplat cu milenii sau cu citeva clipe in urma
si surid chiar acestei dileme
si masca de piatra mi se lipeste pe fata
si n-o voi mai smulge
decit spre a arata sfincsilor care dorm in desert
obrazul meu viu.

About this entry

You’re currently reading “Poveste simpla,” an entry on pieces of thought

Published:
Thursday, February 12, 2009 / 15:36
Category:
paler, scrisori imaginare
Tags:
, , , ,