restul e iubire

(fragment)
Linistea noastra, a celor ce am vazut multa vreme cerul lipindu-si obrazul de piatra, e colturoasa ca muntele. Noi ne ascundem tandretea sub o platosa de asprime, de frica sa nu fim trasi pe sfoara si sa ne expunem prea mult dezvaluindu-ne caldura fara nici o precautie. Obisnuiti cu intimitatea placuta a muntelui, ne hotarim greu sa iesim din rezerva si nu ne marturisim usor sentimentele. Preferam sa iubim decit sa facem declaratii de dragoste. Si devenim, brusc, timizi pe orice scena unde hohotesc reflectoarele. Nu ne judecati, prin urmare, ca n-avem destula jovialitate si nu ne laudati ca luam in serios orice fleac. Nu e nici vina noastra, nici meritul nostru. Dupa cum nu e vina noastra ca sintem, in genere, zgirciti in lucrurile marunte si risipitori in cele mari. Caci am obtinut totul cu greu. Nu ne-a dat nimeni nimic gratuit. Am platit pentru fiecare floare si pentru fiecare bucurie. Dar pentru a ne dovedi noua insine ca ne putem ridica deasupra slabiciunilor noastre, uneori suntem gata sa pierdem totul. De fapt, calitatea noastra principala este ca nu ne jucam cu vorbele, iar defectul nostru principal este ca am transformat asta in orgoliu. (…) Cunoastem un singur rol bine. Sa spunem ce gindim si sa fim ceea ce sintem.